Întrebări despre sau pentru mânz? Îl găsești la adresa de e-mail contact@manzmic.ro sau pe canalele de social media:

Slow design. Despre cum se face artă sustenabilă cu… Kraftmade

Astă vară am fost în satul Cincu din Brașov, acasă la Marlene Stanciu și Alex Herberth, fondatorii proiectului Kraftmade. Am mâncat cu ei plăcintă cu fructe roșii făcută de Marlene și mi-au explicat cum, de cele mai multe ori, spațiul geografic e cel care determină obiceiurile, tradițiile și cultura locului. În România se vede foarte bine, în diferitele regiuni, că meșteșugurile erau, de fapt, pe vremuri tehnici de supraviețuire, toate resursele erau luate din locul în care trăiau cei care le foloseau și toate trebuiau împărțite, gândite și regenerate ca să rămână și pentru generațiile următoare.

Pornind de la ideea asta a luat naștere filosofia Kraftmade prin care Marlene și Alex ne propun un tip de design (de obiect, vestimentar, sau… nici măcar nu-i vorba de design neapărat, cât de o conduită și-un mod de a trăi) cu rădăcini culturale, care se folosește de gândirea locală, resursele locale și de felul specific în care se făceau lucrurile într-un anumit loc. E și un mod de-a spune povestea, din timp și spațiu, a acelui teritoriu și a comunității care îl folosește.

Sursă foto: Kraftmade
Marlene și Alex mi-au spus așa:

Kraftmade a început, în 2013, de la o idee de colaborare între meșterii din mediul rural și designerii din mediul urban. Ne doream să găsim o modalitate de colaborare și să construim o piață nouă pentru meșterii care erau aproape uitați pe atunci. După multe luni de cercetări, din poartă în poartă, de la meșter la meșter, am documentat tehnici, am făcut baze de date și am început să lucrăm cu designeri.

Sursă foto: mânz mic

Ne-am dat seama, la un moment dat, că ar trebui să începem din altă parte și anume de la educație.

Așa am construit conceptul de slow design, care înseamnă atunci când ai foarte mare grijă de toate verigile cercului de producție și consum: de unde iei produsele, să fie un proces sustenabil, să plătești pe toată lumea într-un mod corect, să iasă un obiect care să aibă o durată lungă de viață, să îmbătrânească frumos, să nu trebuiască să îl arunci sau să fie de consum rapid.

Ilustrație de: Tara von Neudorf. Sursă foto: mânz mic

Și atunci, ne-am pus pe treabă, atât cu meșteri locali de aici din Cincu, cât și cu studenți, designeri, artiști sau tineri profesioniști cărora le lipsește în România o școală profesională adcevată, să îi învățăm despre slow design și cum pot să folosească materialele tradiționale și resursele naturale în favoarea lor, dar și în favoarea naturii.

Sursă foto: Kraftmade

Pe de altă parte, la designeri, artiști, arhitecți, e o minunăție pentru că, în sfârșit, au ocazia să lucreze direct cu materiale naturale. Și, practic, noi venim în completarea universităților de profil, unde învață elementele tehnice foarte teoretic, iar aici le oferim un teren de joacă.

Sursă foto: mânz mic

Aici pot să se joace cu materiale, să înțeleagă ce și cum se făcea într-un anumit spațiu geografic și faptul că meșteșugurile și tehnicile meșteșugărești din aproape toate domeniile au însemnătate pentru noi astăzi pentru că nu se risipește aproape nimic și deci ne învață despre sustenabilitate. Intră atâtea resurse, suflet și timp într-un obiect, oricare ar fi el, încât nu poți să îți permiți să arunci ceva din el. Asta face meșteșugurile să fie din nou contemporane și modul ăsta – un proces, de fapt, întreg – e necesar pentru realitatea din ziua de astăzi, pentru regenerarea mediului în care trăim.

Ilustrația The Roptile Europe semnată de: Tara von Neudorf. Sursă foto: mânz mic

Noi spunem în felul următor – facem obiecte performative care spun o poveste despre cum s-ar putea face anumite lucruri. Practic, nu am produs niciodată obiecte pentru a avea un stoc, ci numai atunci când am avut proiecte clare – tocmai ca să nu producem mai mult gunoi în lumea asta.

Sursă foto: Kraftmade

Și atunci, ce am avut ca expoziții, la Romanian Design Week, Viena Design Week, la NY Textile Arts Center, au fost povești care au vorbit despre filosofia noastră, astfel încât să fie model și inspirație pentru tranziția către o lume în care ne-ar plăcea să trăim.

Sursă foto: mânz mic

Așa am și ajuns la metoda de predare a procesului de slow design la care lucrăm acum și pe care o construim și o testăm ca să o putem pune în practică independent de spațiul geografic. Metoda noastră include sesiuni de imersiune în spațiul georgrafic – mergem în natură, vedem ce e acolo, înțelegem tradițiile, înțelegem cultura, înțelegem istoria și după aia ne gândim dacă și ce e relevant de produs ca obiect de design.

Sursă foto: Kraftmade

Nu am pornit cu un meșteșug anume, sau cu o materie primă anume. Ideea noastră a fost să găsim meșterul potrivit pentru proiectul potrivit. Am pornit cu cercetarea din Transilvania, apoi am avut ocazia să lucrăm în Delta Dunării, Câmpulung Muscel și un pic de Moldova. Până acolo am ajuns cu resursele și partenerii pe care i-am avut până acum.

Sursă foto: mânz mic

Uneltele pe care le folosim erau, de fapt, ale străbunicilor noștri. Străbunicii noștri, amândoi, erau tâmplari aici, în Transilvania. (Suntem din sate diferite, dar ne-am stabilit până la urmă la Cincu.) Exact așa lucrau și ei. Alex a recondiționat multe dintre sculele lor și funcționează foarte bine și acum. Dacă străbunicul ar vedea această casă, cred că ar zâmbi.

Sursă foto: mânz mic

Nu ne-am pus bariere naționale, mai ales că trăim în Transilvania, într-un loc divers, multietnic, multicultural, în care pe vremuri trăiau sași, unguri, români și romi, iar acum este și mai divers, pentru că în timp au venit și englezi, olandezi, francezi, elvețieni, nemți și tot așa.

Suntem expuși unui dialog internațional continuu și asta mi se pare important – tot timpul să vezi cât de relevant ești, să nu ai granițe neapărat politice, ci comunități geografice. Și atunci, expunându-ne acestui dialog, ne dăm seama că în lume, peste tot, avem aceleași probleme cu natura, resursele, clima și ar trebui să vedem ce soluții putem găsi fiecare pe plan local.

Sursă foto: mânz mic

Toți suntem într-o căutare să vedem cum poate supraviețui patrimoniul imaterial și cultura asta comunitară. Într-o lume din asta nomadă și digitală, partea tactilă, materialitatea, te reconectează cu pământul și atunci devii mult mai atent la ce se întâmplă în natură. Miza pentru noi este să supraviețuiască patrimoniul imaterial, dar important e și de ce ne propunem asta.

Sursă foto: mânz mic

Cum ziceam, e foarte contemporană această gândire de acum 100 de ani din perspectiva rarității resurselor cu care ne confruntăm astăzi. A cam venit vremea să trăim cu toții mai sustenabil, să avem o viață mai sănătoasă. Uite, noi nu facem numai meșteșug, ci și trăim la Cincu, la țară, și avem vecini și avem animale și ajungem să ne întrebăm:

Oare cum făceau strămoșii noștri de aveau atâta timp pentru câte trebuie să faci într-o gospodărie?

Sursă foto: mânz mic

Tot timpul mai învățăm câte ceva și ne dăm seama că: Wow, asta înseamnă să ai o viață sănătoasă, tihnită și avem și ce să lăsăm urmașilor noștri.

Marlene Stanciu și

Alex Herberth