Întrebări despre sau pentru mânz? Îl găsești la adresa de e-mail contact@manzmic.ro sau pe canalele de social media:

Jurnal de introvertit – 8 mar. 2020

Luminiţa de la capătul tunelului

 

Acum câţiva ani, am stat în Spania o perioadă suficient de îndelungată încât să remarc absenţa femeilor frumoase.

 

Autor ilustrație: George Costinaș

Obişnuit fiind cu viaţa din România şi, de câteva zeci de ani, cu viaţa din Bucureşti, mi se pare absolut firesc să văd mereu, oriunde şi oricând, femei frumoase: pe stradă, în parc, în supermarket, printre prietene şi cunoscute, în cercul de colege de muncă… Peste tot.

Apoi, am ajuns în Spania.

Am simţit că e ceva în neregulă, dar n-am ştiut imediat ce anume. Femei frumoase am văzut, două, mai exact, chelneriţe la restaurantul pescăresc din port. Una, bulgăroaică. Cealaltă, marocană.

Apoi, plimbându-mă pe străzi, în parcuri, în magazine, am realizat încet-încet ce e în neregulă: femeile frumoase sunt aproape inexistente, iar dintre acelea puţine care există, cele mai multe sunt venite de prin alte ţări.

Într-o zi, spre finalul şederii mele acolo, eram într-un supermarket. Aveam deja coşul plin şi mă îndreptam spre casele de marcat când am văzut, la una dintre ele, o frumuseţe de femeie.

Brunetă, cu pielea un pic măslinie, cu ochii negri mari şi luminoşi… “În sfârşit, o spanioloaică frumoasă!”, mi-am zis. “Pot să plec acasă liniştit.” Şi m-am aşezat, desigur, la rândul casei ei de marcat.

Am ajuns în dreptul ei… Şi am renunţat s-o salut cu “Hola, ¿cómo estás?”

Pe ecusonul ei scria Luminiţa Popescu.

George Costinaș