Întrebări despre sau pentru mânz? Îl găsești la adresa de e-mail contact@manzmic.ro sau pe canalele de social media:

Jurnal de introvertit – 24 mar. 2019

Manuscrisul şi pisica neagră

Acum o săptămână, o prietenă din copilărie, acum scriitoare deja consacrată, mi-a trimis manuscrisul următorului ei roman, cu rugămintea să-l citesc şi să-i spun ce nu-mi place.

 

Sursă foto: George Costinaș

Am descărcat din e-mail documentul Word, mi l-am înfipt în tabletă şi m-am pus pe treabă. De duminica trecută, am citit din manuscris de fiecare dată când am avut un pic de timp liber.

Ieri mă apropiam deja de final. Ca să-l savurez cum se cuvine şi cum merită, aseară am tras draperia în dormitor, am aprins veiozele şi m-am întins în pat cu tableta. Am pornit şi eu, alături de eroii romanului, pe lungul drum înapoi spre casă.

La scurt timp după ce am încălecat şi am pornit la drum, pisica mea neagră s-a suit în pat, s-a trântit lângă mine şi a adormit. Mi-am continuat drumul spre casă, cu o mână pe pisica adormită care torcea în somn, cu cealaltă ţinând frâul calului, alături de eroii poveştii. Sunt obosiţi şi tăcuţi cu toţii, nimeni nu scoate o vorbă. Dar nici nu mai e nevoie de vorbe. Îi cunosc deja pe toţi, am luptat şi am suferit şi am sângerat şi am flămânzit împreună mult timp. Îi ştiu fiecăruia povestea şi temerile şi frământările şi păcatele.

Sub mâna mea, pisica neagră tresare, cască lung şi adoarme la loc. Drumul spre casă e tot mai scurt pe zi ce trece. Văile şi pădurile par deja ştiute, arată a acasă. Frunţile parcă sunt mai puţin încruntate, ochii, mai senini. Pasul, mai sprinten. Inimile, mai uşoare.

Am ajuns. Suntem acasă. Pisica neagră doarme liniştit sub mâna mea.

N-am găsit în manuscris nimic să nu-mi placă.

 

George Costinaș