Întrebări despre sau pentru mânz? Îl găsești la adresa de e-mail contact@manzmic.ro sau pe canalele de social media:

Jurnal de introvertit – 20 iul. 2019

Sălbaticul şi actorii

Cu ceva timp în urmă, am cunoscut o actriţă.

 

Foto: „Hip, Hip, Hurrah!” (1888) de Peder Severin Krøyer

 

N-am cunoscut-o nici prea bine, nici prea multă vreme, ci doar suficient cât să fiu invitat, la un moment dat, la o întâlnire în grup cu actori şi actriţe, plus „remorcile” aferente.

A fost…

Staţi un pic, să caut cuvintele cele mai potrivite.

Gata. A fost un coşmar fascinant.

De ce coşmar? Zece persoane care vorbesc tare, mult, unii peste alţii, fără să se asculte. Pentru mine, ăsta e un coşmar.

De ce fascinant? Zece persoane care vorbesc tare, mult, unii peste alţii, fără să se asculte. Pentru mine, e fascinant.

Mi-e imposibil să înţeleg cum poate un om să vorbească atât de mult, atât de tare, şi fără să-i pese dacă ascultă cineva. Mi-e imposibil să înţeleg cum poate un om să vorbească peste altcineva. Mi-e imposibil să înţeleg cum poate un om să nu asculte pe altcineva care îi vorbeşte. Şi, când sunt martor direct al tuturor acestor imposibilităţi, sunt fascinat. Şi oripilat, şi epuizat, şi la limita panicii, dar mai mult fascinat. (Cam ca ţăranul ăla, la Zoo, în faţa girafei.)

Ah! Şi am învăţat un cuvânt nou: cabotin. Îl mai auzisem, dar atunci am avut şi curiozitatea să-l caut în dicţionar.

Până azi, n-am avut niciodată ocazia să-l folosesc.

 

George Costinaș