Întrebări despre sau pentru mânz? Îl găsești la adresa de e-mail contact@manzmic.ro sau pe canalele de social media:

De vorbă cu… Pisica grasă

Iona m-a intrigat mereu. Cam la fel de tare ca opera lui Marin Sorescu care-i poartă numele. E una dintre acele persoane care au apărut brusc în viața mea și, din cauza haosului, au dispărut la fel de iute. Atunci când obișnuiam să petrecem destul de mult timp împreună, m-a învățat două – trei lucruri despre pictură și ilustrație. Ne propusesem să facem câteva sesiuni de pictat la șevalet. Nu am reușit. Viața ne-a încâlcit puțin drumurile și nici timp n-am mai fi găsit.

Când ne-am cunoscut, era deja de câțiva ani buni tattoo artist și antreprenor la Pisica grasă, salonul ei de tatuaje. Mă fascina traseul făcut de ea de la arhitectură, la ilustrație și apoi la arta tatuării. Zilele astea m-am tot gândit și-am decis că e timpul să lămuresc cu Iona, odată pentru totdeauna, care-i treaba cu tatuajele, simbolismul și aspectele socio-culturale din spatele lor.

Așa că i-am scris, iar ea mi-a răspuns într-o suflare.

 

Credite foto: Iona Dumitrescu

 

Hei, Iona! Mă tot întrebam o chestie. Poate poți să mă ajuți tu cu asta. De ce vor oamenii să poarte tatuaje? 

Sunt varii motivele pentru care oameni își decorează trupul. Majoritatea caută o motivație puternică pentru care să își facă un anumit tatuaj, caută tot felul de înțelesuri cât mai deep.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Unii o fac terapeutic, marchează un moment important din viața lor, alții își fac tatuaje ca să comemoreze.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Iar alții (și ăștia-s preferații mei!) o fac asumat, pur estetic. Își doresc să-și decoreze trupul ca pe un templu.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

E o formă de exprimare foarte mișto. Devin, în mod fizic, o întruchipare narativă a vieții lor, sau a lucrurilor care le plac. Pielea lor devine o poveste.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Pare că e multă simbolistică în spatele fiecărui astfel de desen. Nu-i așa?

Depinde. Unele tatuaje sunt foarte directe, iar altele au în spate simbolistică foarte adâncă.

În general, contează omul și povestea, iar în legătură cu desenul îi ajut eu.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

Majoritatea clienților au o poveste de unde pleacă spre ideea de tatuaj și, drept urmare, o simbolistică.

Eu în loc de simbolism îi spun metaforă.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Uite, am avut o clientă care a vrut o inimioară super-simplă, dar amplasată într-o anumită zonă a corpului. Tipa a fost foarte specifică în legătură cu zona, iar eu am fost destul de superficială și am crezut că e vorba de un desen banal.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Am întrebat-o ce-i cu inimioara. (Sper să nu se supere prea tare pe mine pentru că povestesc, dar m-a marcat.) Inimioara aia aparent banală avea o poveste atât de întunecată emoțional vorbind, încât plângeam în timp ce-i făceam tatuajul.

Deci da, e vorba de mult simbolism câteodată.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Pare că rezonezi foarte bine cu oamenii care vin la tine. Chiar așa, ai refuzat vreodată o propunere de tatuaj? Din ce motiv?

Da, de multe ori. Refuz, în general, atunci când nu mă click-uiesc deloc cu clientul, sau dacă are o energie pe care nu o percep OK. Nu pot să tatuez chiar pe oricine.

În timp ce fac asta creez o legătură cu clienții, ei au încredere în mine, iar eu mă dedic preț de câteva ore ca să transpun pe piele ceea ce își doresc. E un schimb de energii și îmi place să fie o experiență plăcută de ambele părți.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Mai refuz și dacă nu am viziune. Dacă omul vine cu o idee și nu o văd, refuz. Majoritatea oamenilor se supară și o iau foarte personal, deși e mai bine pentru toata lumea. 🙂

 

Apropo de viziune și inspirație, mai cere lumea tatuaje cu ancoră?

Să știi că tatuajele cu ancoră sunt foarte mișto, au o istorie, și chiar tatuajele făcute in pușcării sunt foarte mișto. Să vezi simbolism acolo! Deși poate că n-ai crede, oamenii ăia au exprimat în cel mai primitiv mod artistic povești foarte grele.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Cum ai zice că a evoluat arta tatuajelor în ultima vreme?

A evoluat mult. Oamenii au început să lase artistul să facă bucăți de artă pe ei. Sunt mulți care te lasă, efectiv, să-i folosești pe post de pânze, nu-și doresc schițe, simulări, vin și-ți spun o idee și apoi îți lasă mână liberă.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Asta-i minunat pentru un artist, unicitatea și libera exprimare.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Există, mai nou, oamenii ăștia și la noi, în Romania, și e super când intră pe ușa salonului o astfel de persoană.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

Dar cum ai ajuns tu să faci tocmai chestia asta?

Întotdeauna mi-am dorit să fac artă. De când eram mică și pictam împreună cu bunica mea știam că o să fiu artist.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Mi-am dorit mult să intru la Tonitza, dar m-am dus la Colegiul de arhitectură, mânată de ideea că dacă faci arte plastice, mori de foame. Arhitectura parcă sună mai serios și bănos.

Evident că nu mi-a plăcut, arhitectura e destul de rigidă, matematică, strictă. Dar m-a ajutat mult în privința tatuajelor.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Acum lucrez grafic, iar arhitectura mi-a dat o stabilitate foarte mare, am mare încredere în mâna mea când vine vorba de linii drepte.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

După facultăți și încercări de a-mi găsi drumul, job-uri de duzină la birou, lucruri care nu mi se potriveau, am început să fac ilustrații și să le vând, dar pentru o scurtă perioadă de timp, pentru că, deși era drăguț, nu era chiar ceea ce îmi doream și nici nu aducea un venit constant.

 

Credite foto: Iona Illustration

 

Credite foto: Iona Illustration

 

Credite foto: Iona Illustration

 

Credite foto: Iona Illustration

 

Apoi, am vrut să îmi fac un tatuaj (aveam de pe la 14 ani, deci nu era tocmai primul). Cum eram săracă, nu am avut bani suficienți pentru asta. M-am ofticat foarte tare și m-am plâns pe tema asta la prieteni. În scurt timp, am primit cadou un kit chinezesc de tatuaje cu care am exersat chiar pe ei (pe prieteni).

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Marele meu noroc a fost că mi-a ieșit, iar ăsta a fost un imbold foarte mare. Un an mai târziu am deschis Pisica grasă, fără bani, fără planuri de afaceri, ci pe cont propriu și cu capul inainte.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Nu m-am gândit niciodată că o să ajung aici, că o să existe Pisica Grasă Tattoo de peste șapte ani (din 2012).

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Că tot ziceai de ilustrație ca soluție intermediară între arhitectură și tatuaje: cum se face trecerea de la desen pe hârtie la desen pe… om?

Pentru mine a fost foarte ușor. Inițial mi-au tremurat genunchii (la propriu!) dar, cum spuneam mai devreme, a ieșit.

E foarte diferită tehnica de desen față de tehnica de tatuat, dar am învățat treptat. Chiar și acum învăț. De fapt, toata viața ai de învățat din profesia asta, iar asta-i foarte mișto, pentru că nu ai cum să te plictisești.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Pe vremea mea (Ha, ha!), nu existau atâtea tutoriale pe YouTube care să te ajute. Acum sunt cu duiumul și tot e greu să faci trecerea.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Uite, am trei învățăcei, doi masteranzi la arte și o studentă la arhitectură, și îi învăț exact despre asta, despre trecerea de la hârtie la piele. Pielea e foarte diferită față de hârtie. Este, în primul rând, un organism viu, care se mișcă, care e curbat, uscat, moale, tare, se înroșește, sângerează.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Revin, n-ai cum să te plictisești într-o sesiune de tatuat. Ai o grămadă de experimentat.

 

Ce pregătire trebuie să ai pentru meseria asta?

Eu zic ca sunt doua aspecte. Primul e să fi talentat la desen, iar al doilea e că trebuie să ai carismă, să fi people’s person și să îți placă să lucrezi cu oamenii.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

E tatuajul considerat o formă de artă în România?

Este, clar, sau poate că trăiesc eu într-o bulă. Dar ar fi ilogic să nu fie considerată artă când, în mod evident, asta este. Atâta timp cât există un artist și un produs artistic, este artă. De orice fel ar fi ea, de la cel mai înalt nivel de creativitate și creație până la tatuajele pușcăriașilor, atâta timp cât exprimă ceva… da, e artă.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Cum îi percepe publicul român pe tatuaţi?

Sincer, încerc să nu mă preocup de aspectul ăsta. Românii, de multe ori când văd ceva autentic, încearcă să îl înlăture sau să îl asuprească. Uneori pare că orice urmă de autenticitate și exprimare liberă ar apărea, se sperie și, de multe ori, reacționează violent. Evident, nu toată lumea, dar o mare parte.

 

Tu eşti tatuată. Te-ai lovit vreodată de intoleranţă din partea celor din jur din cauza asta?

Da, clar, de multe ori, dar cel mai recent și cel mai dureros a fost atunci când m-am lovit de asta în sistemul medical, atât privat, cât și de stat. Am fost cu fiica mea la spital și am fost privită cu dispreț, în mod evident, din cauza tatuajelor. Am așteptat o oră în plus ca să fim primite în cabinetul doctorului, cel mai probabil că doar din cauza asta.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

Adesea uit că port tatuaje și îmi atrage atenția atunci când cineva mă privește cu dispreț cu ochii țintiți la ele. În rest, nu aș putea să-ți spun exact, pentru că probabil chiar trăiesc într-o bulă. Oamenii din jurul meu sunt, de regulă, artiști sau oameni care au o cultură și o deschidere către forma asta de artă.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

De tatuatori am tot auzit, dar de tatuatoare nu prea. Cum își fac loc femeile în meseria asta? Care-i raportul dintre fete și băieți care tatuează?

 

Acum sunt și în România destul de multe femei care tatuează. Când m-am apucat eu de asta, cred că eram doar trei. Iar dacă discutăm despre femei-tatuatoare-antreprenoare, care au propriul salon de tatuaje, cred că și acum suntem maxim trei în toată țara.

Atunci când am deschis salonul mi-a fost pusă automat eticheta de „fetiță de bani gata, care nu știe ce face și care, în mod sigur, o să dea fail”. Eram eu versus un București monopolizat de saloane pline de… testosteron.

Am încercat să nu prea ies în evidență, să nu deranjez pe nimeni cu prezența mea în domeniul ăsta, să nu stârnesc orgolii și, astfel, m-a lăsat în pace toată lumea. Dar, exista stigmatul ăsta că dacă ești femeie înseamnă că nu îți faci treaba la fel de bine ca un bărbat.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Uite, un exemplu recent care m-a supărat foarte tare. A sunat o tipă la Pisica grasă pentru programare, a întrebat la cine va fi programată și când i-am spus că „la Diana” (tattoo artist rezident Pisica Grasă Tattoo) a cerut „o mână de bărbat”. E și mai îngrijorător pentru că a venit din partea unei femei.

La noi, chestia asta cu girl power abia acum se dezvoltă. Sper. Eu am încercat mereu să compun echipa salonului din cât mai multe tatuatoare, să fim așa, un mic girl squad. Și funcționăm foarte bine. Sigur, avem și băieți în echipă cu care ne înțelegem la fel de bine.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

În studio-ul nostru nu există reviste de profil cu femei tatuate dezbrăcate, nici poze cu cliente sexy. Nu obiectizăm femeile în speranța că astfel vom primi mai multe like-uri. Chestia asta a adus aproape un public feminin puternic care se simte confortabil atunci când intră pe ușă.

 

Foarte frumos. Dar care-i treaba cu Pisica grasă?

Ha, ha! Primesc întrebarea asta foarte des. Numele salonului vine, evident, de la o pisică. Una de-a mea.

 

Iona cu Purcica. Credite foto: Iona Dumitrescu

 

Dar de ce o pisică şi de ce grasă?

Nimic special. Să-i spunem lipsă de inspirație sau că… așa mi-a venit.

 

Purcica seductivă. Credite foto: Iona Dumitrescu

 

Cum a început?

La început nu aveam mai mult de doi, trei clienți pe săptămână. În primii doi ani a fost greu, foarte greu. Am vrut de multe ori să renunț, apoi oamenii au început să vină prin recomandări și… cam așa funcționează chiar și acum.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Acum merge bine?

Merge bine, a devenit constant și previzibil, ceea ce am înțeles că pentru o afacere e un lucru foarte bun. Eu nu mă pricep mai deloc la aspecte care țin de business și birocrație, însă ce pot să-ți spun sigur e că îmi place extraordinar de mult ceea ce fac și încotro se îndreaptă salonul.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Merită făcut antreprenoriat în România?

Depinde. Sunt multe saloane în București, apărute ca ciupercile după ploaie, dintre care multe saloane mișto care ajung să fie închise după numai câțiva ani de activitate.

Cert este că pentru mine a fost un noroc. Pare că hazardul m-a ajutat să ajungem aici. Nu am plănuit nimic, nu m-am stresat, am făcut totul cu plăcere și cu încredere.

 

Din perspectiva business-ului tău, cât de bine se îmbină antreprenoriatul cu arta?

Pentru mine se îmbină excelent! Chiar sunt norocoasă. Văd foarte mulți oameni care nu-și găsesc locul, care lucrează dar nu neapărat în mediul potrivit.

Eu mă simt liberă cu job-ul meu, mă simt fericită când merg la salon. Ce-i drept, îi dedic foarte mult timp și mă ocup de tot: social media, programări, comenzi, content creation, de decorarea salonului, colaborări și, evident, de tatuaje.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Wow. Sună a foarte multă muncă. Ce le-ai zice oamenilor pe care i-ar bate gândul să încerce?

Sfatul meu pentru oamenii care-și doresc să facă orice fel de afacere este să o facă, să nu se gândească de o mie de ori, ci să se bazeze mai mult pe instinct.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

Eu am simțit, am făcut și a funcționat. Așa că, oricât de clișeic sună, aș zice… GO FOR IT!

 

Mulțumesc, Iona! Hai să încheiem cu câteva dintre tatuajele tale preferate, semnate chiar de tine.

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

Credite foto: Pisica Grasă Tattoo

 

mânz mic