Întrebări despre sau pentru mânz? Îl găsești la adresa de e-mail contact@manzmic.ro sau pe canalele de social media:

Anturaj cu… Augmented Space Agency

M-am întâlnit de curând cu Ciprian Făcăeru și Sabin Șerban, doi dintre fondatorii Augmented Space Agency, cunoscuți și ca exploratori ai frontierelor dintre realitate, spațiu virtual și artă digitală. Mi-au vorbit despre: AR, VR, dezvoltare de aplicații, arhitectură, design, matematică, lingvistică, comunicare și multe alte științe pe care le îmbină atunci când dezvoltă proiecte de artă digitală.

 

 

Hei, băieți! Cum a început toată treaba asta cu arta digitală? Cum a devenit meseria voastră? Și chiar se poate trăi din artă?

Cip: Cred că ar fi interesant să înceapă Sabin.

Sabin: Mă gândeam la întrebarea: Se poate trăi din artă? Tu, Cip, ai făcut întotdeauna asta, pornind de la freelancing și până la Augmented Space Agency. Ăsta a fost parcursul tău. Eu am fost mai mereu part-time.

Cip: Povestește-i tu întâi despre cum ai intrat în contact cu ideea de realitate augmentată. Nu făcuserăm aplicații de AR (augmented reality) până în momentul ăla. Cunoșteam domeniul la nivel teoretic, știam să facem grafica necesară pentru un astfel de proiect, dar nu aveam partea tehnică asigurată.

Sabin: Păi, Cip a fost coleg de grupă cu fosta mea prietenă și ea ne-a făcut legătura. Ne-am întâlnit ca să discutăm despre cum am putea gândi pregătirea și implementarea unui workshop prin care să îmbinăm realitatea augmentată cu vizualizarea de arhitectură.

Cip: Cu ocazia asta, am început să căutăm oameni pentru o echipă cu care să dezvoltăm tipul ăsta de proiect.

 

Ce fel de workshop?

Cip: EASA (European Architecture Students Assembly) organizează în fiecare an, în câte o altă țară, un eveniment care înglobează în jur de patruzeci de workshop-uri și undeva la 500 de studenți participanți din Europa și din afara continentului.

Sabin: Fiecare ediție propune o temă de reactivare a unei zone din oraș care e nefolosită.

Cip: Workshop-urile sunt de arhitectură și alte forme de artă. Experimente. Tocmai de-asta am avut și noi loc cu propunerea de proiect cu realitate augmentată, care era ceva foarte inovativ chiar și pentru evenimentul respectiv. Din patruzeci de workshop-uri numai vreo două mai erau pe tehnologie, în zona digitală, cu care ne-am și conectat.

Însă, eram singurii care propuneau realitatea augmentată.

 

Melting Pixels / Augmented Space Agency workshop presentation

The pixels are melting here in Valletta, physical space is digitized to reborn in new dimensional forms, creating new links between both physical and digital time-spaces.This is Augmented Space Agency workshop, a workshop that will try to create new types of spatial experiences through the Augmented Reality medium.Enjoy!#augmentedspaceagency #spreadthespirit #easamaltaVideo by Ciprian Facaeru3D sample extracted from video samples:EASA 2015 Valletta Maltaby Steven Xuereb Andrew Pillowhttps://vimeo.com/77685585VALLETTA AND GRAND HARBOUR FROM THE AIRhttps://www.youtube.com/watch?v=qAv7vCpZkb8I can fly – Malta 1.0by Mark Cassarhttps://www.youtube.com/watch?v=6aWyNXTnSYsAnimation and 3D content by Andrei MusetescuText by Sabin SerbanMixed by Alter Natives & Zgomote De Fond. Samples from:Philippe Petit – Needles in painMuslimgauze – LibyaM83 – Lower Your Eyelids To Die With The Sun

Publicată de Augmented Space Agency pe Miercuri, 5 august 2015

 

Și înainte de această primă întâlnire, a voastră și a voastră cu AR-ul, ce făceați?

Cip: Înainte, în timpul facultății, chiar dacă aveam o înclinație înspre artă digitală, am trecut prin toate tipurile de proiecte: editare video, foto, graphic design, modelare 3D pentru arhitectură, design de interior, vizualizare de design, producție de conținut 3D.

Proiectele mele principale erau cel de diplomă și ceea ce făcusem în practică. Era perioada crizei economice din 2008-2009, iar piața construcțiilor scăzuse masiv, așa că nu prea erau multe oportunități de job-uri. Dar trebuia să susțin cumva un venit.

În anul I am ajuns într-un birou de arhitectură, pe vremea când încă eram în Sibiu, iar din anul al II-lea am început să fac proiecte de freelancing. În primă fază, am făcut graphic design și vizualizare de arhitectură, randări 3D, iar apoi s-au tot diversificat. Am mers pe animație, efecte speciale și vizualizare video.

 

Exista în 2008 o piață pentru asta în România?

Cip: Am avut norocul să am niște prieteni în agenții de comunicare care căutau freelanceri și așa am reușit să ajung în câteva proiecte. De fapt, primul proiect plătit a fost tocmai în contextul legăturilor pe care le-am legat în perioada de freelancing.

O prietenă foarte bună dintr-o agenție a avut încrederea să ne pună pe mână un proiect de realitate augmentată, despre care mai nimeni nu știa pe vremea aceea ce înseamnă și nici că presupune dezvoltarea unei aplicații, programare și creație de conținut. Era vorba de conținut tridimensional, nu video.

 

Aveați pe atunci la dispoziție tehnologia necesară pentru așa ceva?

Cip: Nu am avut nevoie decât de un telefon mobil (smartphone) și un laptop.

 

Păi și cum a funcționat chestia asta?

Cip: Trebuie să cunoști, de fapt, uneltele necesare pentru dezvoltare și producție. Aici a intervenit Sabin cu cunoștințele de programare.

Sabin: Făcusem niște chestii de scripting înainte. Niște artă generativă.

 

Ce înseamnă arta generativă?

Sabin: Să zicem că iei o sută de puncte și le arunci pe un tablou și fiecăruia îi spui să meargă într-o anumită direcție, dar în același timp să se uite și la punctele din jurul său și să le urmeze. Până la urmă, punctele devin niște stoluri care încep să picteze, să lase urme pe suprafața tabloului și la sfârșit iese… ceva.

 

 

Asta e considerată inteligență artificială sau e ceva mega-matematic?

Sabin: E artă generativă, în sensul că nu ai un produs artistic de la început, nu știi cum va arăta la sfârșit și nici cât ar dura până la forma finală. Însă, dacă le dai punctelor de la început niște reguli, ele își fac treaba, iar pe tine te mai privește doar rezultatul final.

Cip: Ca să vorbim în termeni mult mai simpli, e un fel de design sau creație asistată de algoritmi.

 

Și rezultatele acestei chestii generative erau estetice, frumoase?

Sabin: Erau tablouri. Chiar au ieșit niște tablouri.

Cip: Care pot fi și interactive. Poți să creezi tot felul de efecte vizuale care, dacă sunt bine făcute, ajung la nivel de artă digitală. Componenta generativă, în care folosești algoritmi sub forma unor unelte care te ajută să creezi o artă vizuală mult mai complexă decât ceea ce ai putea face tu by hand, e încă prezentă în anumite proiecte de-ale noastre.

Sabin: Uite, astea erau punctele. Aveau printre ele niște puncte negre de care se loveau și apoi, singure, se urmăreau unele pe altele.

 

 

Și văd că lasă în urma lor niște dâre.

Sabin: Când se lovesc de punctele negre, într-adevăr, lasă și niște dâre. Iar, în cazul ăsta, dârele generează niște flori.

 

A fost unul dintre printre primele tale proiecte?

Sabin: Da, asta făceam în 2011. De capul meu.

 

Mi-ar plăcea să-mi mai spui și tu două – trei vorbe despre ceea ce făceai înainte să vă cunoașteți, ca să mergem în paralel și să ajungem din nou la momentul întâlnirii voastre.

Sabin: Mă ocupam de proiecte de școală și, când mă plictiseam, generam chestii de genul ăsta și încercam să le integrez în ceva mai mare. Până la urmă, au intrat în proiectul meu de diplomă. În dizertație vorbeam despre limbaj generativ în arhitectură.

 

Ce înseamnă limbajul generativ în arhitectură?

Sabin: Ideea e să iei niște forme, cuvinte, silabe, ceva, și să le gândești ca parte a unui limbaj, iar apoi să generezi propoziții cu ajutorul lor. Găsisem într-o teorie de lingvistică o chestie interesantă că, deși ai un număr finit de cuvinte, poți să generezi cu ele un număr infinit de propoziții. Propozițiile sunt o formă superioară de organizare a cuvintelor. Și, prin sintaxă, poți să generezi o infinitate de propoziții. Unele au sens, altele nu.

În arhitectură, în loc de cuvinte, învățam despre elemente arhitecturale: stâlpi, fațade, uși și așa mai departe. Am zis: Hai să vedem dacă pot fi organizate într-un limbaj. Și-am descoperit că, într-adevăr, toate stilurile arhitecturale au limbajul lor propriu.

Asta înseamnă până la urmă și stilul, pentru că elemente sale specifice se leagă într-un anumit fel.

Iar eu mă tot întrebam cum pot fi descrise astfel încât să poată fi mai apoi comparate.

 

Cred că important e să găsești rădăcina fiecărui limbaj. Mecanismul pare să fie același.

Sabin: Exact. Să poți să le descrii mecanismul, ca apoi să le poți compara. Atunci când le descrii pe toate în același set de simboluri, poți să le compari și poți afla chestii destul de interesante despre ele.

Cip: Forma de limbaj cercetată de el atunci e relevantă pentru munca noastră de acum. Știința generală în care lucrăm e computer vision, capacitatea unui dispozitiv de a înțelege spațiul înconjurător prin cameră. Algoritmul de computer vision are antrenat un limbaj, machine learning, deep learning și tot felul de alte metode de a traduce mediul fizic într-un limbaj computerizat.

 

 

În cazul aplicațiilor pe care le dezvoltați, limbajul e construit de voi sau e unul general?

Sabin: În ziua de astăzi aproape nimeni nu construiește un limbaj. Cine face asta ori are un proiect de cercetare foarte specific ca obiectiv, ori are prea mult timp și prea mulți bani, ori e susținut de marile multinaționale tech: Apple, Google, Facebook, Oracle etc. Noi folosim ca mediu de dezvoltare Unity, iar algoritmul de recunoaștere a imaginii este cel pus la dispoziție de kit-ul de dezvoltare Vuforia.

Cip: Există mai multe kit-uri de dezvoltare a aplicațiilor pe care le folosim. Altfel, volumul de muncă depus pentru dezvoltarea unui astfel de algoritm este imens și cere investiții, echipe și proiecte de cercetare științifică foarte avansate. Noi folosim aceste kit-uri dintr-o perspectivă creativă prin interfața pe care o dezvoltăm.

Sabin: Identificăm soluția de bază și punem peste ea design-ul, care îi dă un sens, determină aplicația să facă ceva. Dar, între imaginea fizică și recunoașterea ei în spațiul virtual prin intermediul device-ului, e un black box în momentul ăsta, fiind în proprietatea celor care pun la dispoziție serviciul Vuforia.

 

Practic, voi aveți acces la algoritmi?

Cip: Da, avem acces la ce intră și ce iese. La ce se întâmplă între, nu chiar. Identificăm proiecte care cer soluții care utilizează realitatea augmentată și apoi venim cu funcționalitățile. Dezvoltăm stratul de suprafață, adică ceea ce se întâmplă concret cu aplicația.

Practic, e un design de aplicație dublat de un design de experiență într-un spațiu tridimensional, conținutul digital fiind proiectat sub forma unei holograme în spațiul fizic. Iar aici se ridică noi probleme de design, design de experiență, de interacțiune și design spațial. Ne ajută mult background-ul pe care îl avem în arhitectură.

 

 

Amândoi aveți bază în arhitectură?

Cip: Amândoi avem diplome de arhitecți, însă nu avem încă drepturi de semnătură. Nu ne-am mai preocupat foarte mult de aspectul ăsta, deși inițial, prin proiectele de design grafic și identitate vizuală, vizam să propunem servicii tocmai în domeniul arhitecturii.

 

Design grafic ați studiat la școlile de arhitectură?

Cip: Eu parțial la liceul de artă.

 

Și după terminarea școlilor ai cultivat chestia asta?

Cip: Da, aspectele ce țin de vizualizare, pe care le putem prelua în realitatea augmentată. Și, bineînțeles, obsesia față de spațiu.

 

EFdeN tur interactiv-augmentat

Prototipul locuinței sustenabile EFdeN are acum și o aplicație interactivă de vizualizare in-situ a detaliilor arhitecturale și ale soluțiilor tehnice, prima aplicație de vizualizare in-situ prin intermediul realității augmentate dezvoltată în România. Mâine, 31 octombrie 2015, va avea loc Lansarea Oficială EFdeN 4C-Primul Centru de Cercetare a Condițiilor de Confort din România-la adresă Bulevardul Pache Protopopescu nr 66, în incintă Facultătii de Inginerie a Instalațiilor. Veți putea vizită prototipul locuinței sustenabile EFdeN și aplicațiile dedicate acestui proiect dezvoltate de echipă Augmented Space AgencyHere is an in-app video capture to get a glimpse . Enjoy! :)#EFdeN #augmentedspaceagency #augmentedreality

Publicată de Augmented Space Agency pe Vineri, 30 octombrie 2015

 

Revenind la începuturi, vizualizarea de arhitectură a fost una dintre direcțiile antreprenoriale pe care le simțeam pe termen lung. În paralel, am început pregătirea acestui workshop internațional pe care l-am și susținut. Ăla a fost momentul în care am pus bazele echipei, împreună cu Sabin și Andrei, un al treilea co-fondator.

 

Și până la urmă cum ați ajuns să susțineți acest workshop internațional?

Organizația EASA, în care eu și Andrei eram înscriși, derula un call de aplicații. Eu fusesem cu un an înainte tutor la un workshop de editare video și efecte speciale și am văzut un nou potențial de a explora posibilități în mediile digitale.

Și atunci am pus cu Andrei la cale planul de a organiza împreună un workshop de realitate augmentată. Nu știam exact ce urma să facem. Asta se întâmpla în vara anului 2014, iar în toamnă am vorbit cu Sabin. În decembrie am înscris atelierul în eveniment.

 

Aveați aceleași competențe la momentul ăla sau fiecare pe bucățica lui?

Sabin: Ne-am împărțit. Adică, eu m-am ocupat de scripting, Cip de grafică, modelare 3D, animație.

Cip: Și Andrei, la fel, pe grafică. Andrei e, de fapt, undeva între mine și Sabin, are competențe în ambele zone, și programare și design. Însă, acum e mai mult pe management și pe copywritting. Dar, bineînțeles, se mai implică și în dezvoltarea proiectelor, mai ales acolo unde avem nevoie de contribuția întregii echipe.

 

Îmi povesteați de workshop și v-am deturnat.

Cip: Cu ocazia atelierului am experimentat multe zone, mai puțin partea de vizualizare de arhitectură per se, și atunci a fost momentul în care am conștientizat că realitatea augmentată are un potențial mult mai mare decât vizualizarea unei machete de arhitectură în mediul virtual. Iar atelierul era relativ deschis, fără teme predefinite. Singura condiție era să folosim realitatea augmentată și alte tehnologii conexe.

Sabin: Și ne-am trezit că au ieșit niște proiecte foarte, foarte mișto. Fiecare dintre ele avea o chestie specială. O tipă a folosit serii de imagini cu clădiri din oraș, făcute cu ajutorul unui simplu aparat de fotografiat, și a generat imagini 3D prin scanare.

 

EASA AR Memories

EASA AR Memories – app developed with our dear participant Ivona Ivanova in the Augmented Space Agency workshop at EASA MALTA 2015.EASA Memories uses raw 3D scans to capture the sights and atmosphere of Valletta. It encompasses distinct locations from Valletta and the EASA Site.Android Download Link: https://play.google.com/store/apps/details?id=com.asaAtEasa.EasaMemories&hl=en#augmentedspaceagency #easamalta

Publicată de Augmented Space Agency pe Marţi, 22 septembrie 2015

 

Cip: A creat, practic, o hartă interactivă a orașului Valetta prin care poți să vezi modele 3D ale clădirilor.

Apropo, fiecare membru al echipei noastre a experimentat și cu domenii conexe, cum e Sabin cu programarea și vizualizarea generativă. La mine a fost zona de scanare 3D dincolo de tehnologia de a produce 3D.

Sabin: Uite, de exemplu tunelul pe care l-ai văzut în CAVE. Toate elementele alea sunt modele 3D create prin fotografii făcute în diferite zone, din diferite unghiuri și scanate. Tunelul e, practic, corespondentul unor fotografii în spațiul tridimensional.

 

URBAN MEMORIES OF FUTURE PAST – immersive interactive installation

Pixeli și biți, date tridimensionale, o arhivă virtuală cu fragmente din memoria unui oraș ce riscă să nu mai fie.URBAN MEMORIES OF FUTURE PAST este o Instalația imersivă ce transpune publicul într-o lume virtuală și explorează relațiile intime cu memoria spațiului urban evidențiind propriocepția existenței personale în spațiul și timpul orașului.Un proiect Augmented Space Agency în cadrul centrului CINETicInstalația va fi prezentată de Noaptea Albă a Galeriilor – NAG în cadrul Utophobia – Noaptea Albă a Galeriilor alături de alte 4 instalații realizate de masteranții centrului @CINETicconcept/visual content design: Ciprian Făcăeruprogramming/interaction design: Dan Făcăeruprogramming: Andrei Ungureanumusic: TorentEimmersive installation tester: Cristina Chicuș#immersive #artforms #VR #videoprojection #sytem #CINETic #augmentedspaceagency #virtualreality #artinstallation #installation

Publicată de Augmented Space Agency pe Miercuri, 3 octombrie 2018

 

Apropo de CAVE, ce e spațiul ăla mai exact?

Cip: CAVE-ul e un spațiu de cercetare din cadrul CINETic, iar centrul e într-o relație de colaborare cu Augmented Space Agency. Eu activez în CINETic în calitate de doctorand al UNATC și asistent  de cercetare.

 

Ce proiecte au mai fost dezvoltate în timpul acestui workshop?

Sabin: Cel cu portaluri?

Cip: Primele portaluri care scurtcircuitau vizual zone din oraș. Erau un fel de portaluri digitale. Te uitai pe o ușă și vedeai altă zonă din oraș. Hm. Alt proiect? O galerie de artă.

Sabin: Da, cu grecul. Padelis. Făcuse o sculptură 3D și ideea era să se construiască singură atunci când interacționezi cu ea. Mai întâi era un wire frame, apoi se transforma într-o chestie din lut și, după aceea, se completa cu bronz.

 

Here's a little teaser for the app we will be publishing on Sunday. It's called Virtual Museum, and it's made by our very own Kyr Padelis, in the Augmented Space Agency workshop at EASA MALTA 2015!#augmentedspaceagency #easalinks

Publicată de Augmented Space Agency pe Miercuri, 2 septembrie 2015

 

Și cum interacționai cu statuia?

Sabin: Erau niște tap-uri, nu o chestie foarte complexă.

 

Cât a durat atelierul? Pare că ați dezvoltat o grămadă de lucruri acolo.

Cip: Două săptămâni. A fost foarte intens, am muncit foarte mult alături de studenți.

 

Păi și, la momentul respectiv, cred că numai tu, Cip, aveai experiență anterioară în educație. Nu?

Cip: Da, aveam la activ susținerea a trei workshop-uri: unul internațional, în Bulgaria, și două în România, tot în cadrul EASA.

 

Și după asta ce s-a întâmplat?

Cip: După, am avut primul proiect plătit. Primul proiect pentru un client, intermediat de o agenție de PR. Și așa am continuat în primii doi ani. Și-am început să avem vizibilitate, cel puțin la nivel local, în București.

Tot în același an, la final, am participat la construirea unei instalații pentru festivalul Creative Est și ăla a fost alt punct important în evoluția noastră.

 

Și în ce a constat proiectul cu Creative Est?

Sabin: Am dezvoltat un joc. Un cub care avea pereții desenați, iar desenele erau recunoscute de o aplicație mobilă atunci când intrai în cub.

Cip: Un user experience. Practic, a fost primul proiect în care am dezvoltat o experiență similară cu spațiul imersiv din CAVE, de la CINETic. Însă nu aveam acces la toate instrumentele pe care le folosim acum. CINETic-ul nu exista pe atunci.

În acel spațiu de trei metri pătrați cu pereții desenați, am creat un fel de joc, o experiență interactivă în care utilizatorul trebuia să rezolve un fel de puzzle pentru a trece din realitatea augmentată în realitate virtuală. Un fel de trans-media.

Sabin: În momentul în care rezolvai puzzle-ul, cădeau pereții cubului și se deschidea un univers virtual.

 

holo AR installation

"Holo 1.0" instalatia interactiva AR din cadrul Creative Est, hope you enjoy it! ne vedem data viitoare cu "Holo 2.0" 🙂

Publicată de Augmented Space Agency pe Marţi, 20 octombrie 2015

 

Acum că am ajuns la subiectul ăsta ar cam trebui să îmi explicați diferența dintre realitate virtuală, augmentată și imersivă.

Sabin: Ha, ha. Putem vorbi despre doctoratul lui Cip. E despre continuumul între realitate fizică și realitate virtuală și felul în care se întrepătrund.

Ideea e că pleci de la realitate fizică spre realitate virtuală și ai tot felul de spații între ele, pe care trebuie să le umpli.

Cip: Ca să răspundem mai simplu la întrebarea ta, realitatea virtuală e un mediu imersiv, în care utilizatorul se scufundă cu totul (într-un spațiu virtual) și pierde contactul vizual cu realitatea fizică. E, într-un fel, teleportat în realitatea virtuală.

În realitatea augmentată e invers, elemente din spațiul virtual sunt teleportate în spațiul fizic. Ambele realități, virtuală și augmentată, sunt niște medii imersive, digitale. Mai exact, realitatea augmentată e un mediu mixt, pentru că păstrează și elemente din realitatea fizică.

Cele două sunt foarte înrudite ca medii și poate fi creată oricând o experiență care trece dintr-o realitate în alta.

 

 

Publicul cu ce interacționează mai bine sau spre ce e mai degrabă atras?

Sabin: Să zicem că realitatea virtuală e mai fantezistă, îți lasă imaginația liberă și îți permite să faci tot felul de nebunii care, pentru că nu ai cum să le raportezi la ceva din lumea reală, ți se par într-un fel extraordinare și, astfel, le accepți mai ușor.

În momentul în care intergrezi și realitatea fizică, spațiul din jurul tău, trebuie să te gândești cum faci ca să dialoghezi în permanență cu ea, să faci lucruri care au sens în realitatea fizică.

Bineînțeles că poți să faci și lucruri absurde… Suprarealiste.

 

Dar nu ai control foarte mare ca utilizator, cred.

Cip: Asta depinde. Noi, ca designeri, definim toată interacțiunea. De exemplu, în cazul aplicației Patrimoniu 100, am creat un tool care transformă utilizatorul în creator. Practic, am dezvoltat o unealtă pentru alți creatori.

Depinde cât de departe vrei să mergi și depinde de nevoile proiectului. Avem intervenții artistice dezvoltate de noi sau dezvoltate în colaborare cu alți artiști, sau unele care oferă unelte care ajută alți artiști să producă artă digitală cu ajutorul realității augmentate.

 

 

Se întâmplă deja în România întâlnirea dintre realitate augmentată și diferite forme de manifestare artistică? Dar cu alte domenii?

Cip: Uite, lucrarea mea de doctorat e pe tema scenografiei spațiului augmentat și cercetez atât zone de design ale spațiului augmentat, cât și relația pe care o are cu artele spectacolului și artele vizuale. Unul dintre argumentele care m-au convins să încep doctoratul ăsta este nevoia de a cerceta relația dintre mediile digitale imersive și public (sau performer în anumite cazuri). În artele vizuale și ale spectacolului care îmbină sau utilizează tehnologia, sunt multe situații experimentale.

Arta și tehnologia se pot întâlni în multe situații. Realitatea augmentată și virtuală sunt doar câte-o picătură dintr-o mare de posibilități complexe. Suntem, probabil, printre puținii care experimentează aceste medii digitale în zona culturală și artistică din România.

Avem câțiva ani buni de experiență în zona asta și ne-am dat seama că tehnologia e potrivită în domeniile artistice, dar mult prea tânără pentru a fi aplicată momentan în domenii industriale de exemplu, ce au cerințe mult mai stricte și cer soluții validate industrial.

 

Adică nu ar aduce ceva consistent încă?

Cip: Încă nu și chiar dacă ar fi disponibilă tehnologia necesară, durează un timp până când e adoptată de societate.

 

Ce fel de tehnologii sunt necesare în ceea ce construiți voi?

Cip: Privim holistic tot spectrul de posibilități tehnologice și încercăm să definim cu ajutorul lor soluții care au sens în proiectele noastre. Telefonul mobil este momentan principalul instrument de contact între utilizator și proiectele pe care le dezvoltăm.

Avem și alte tipuri de proiecte care implică proiecție video, instalații cu senzori de interacțiune, sau alte tipuri de realitate agumentată și virtuală.

 

 

Cum gestionați partea de comunicare cu publicul?

Sabin: Cam la fel cum facem design pentru orice altceva: testăm, vedem cum merge, optimizăm, vedem că merge mai bine, acceptăm schimbarea și o punem la tool box.

Cip: Încercăm să dezvoltăm echipa, în ideea ca pe viitor să avem pe cineva care se va ocupa exclusiv de partea asta.

Între timp, învățăm din experiență. Și din proiectele care au succes și din cele care au eșuat. Am avut și experiențe de acest gen, inevitabil. Sunt multe necunoscute în dezvoltarea oricărui proiect.

Am învățat, de exemplu, că e necesar un ghid (user experience guide) care, la început, era inexistent în proiectele noastre. Știam că e necesar, dar nu aveam nici timp, nici experiența și nici rapiditatea necesare pentru a implementa o soluție completă de genul ăsta.

De multe ori avem de-a face cu colaboratori care iau pentru prima dată contactul cu genul ăsta de proiect. Iar comunicarea nu e de fiecare dată perfectă, sau cel puțin nu era la început, când nu aveam un mecanism eficient de comunicare.

Acum investim foarte mult în dezvoltarea unor componentele de design, documente axate pe vizual care asigură o comunicare eficientă.

 

 

Cip: Am ajuns să facem niște prezentări aproape interactive. E un limbaj mai degrabă vizual decât scris, sau de tip infografic. Până în momentul de față, s-a dovedit că e cea mai eficientă metodă, care e completată de un portofoliu destul de bogat în proiecte dezvoltate anterior. Le arătăm potențialilor parteneri sau clienți și, astfel, pot experimenta cu produsele noastre. E important fiind un domeniu relativ nou.

 

Apropo de prezentările axate pe vizual, asta e tendința voastră datorită domeniului sau ați observat că publicul din ziua de azi rezonează mai bine cu așa ceva?

Sabin: Am observat că ne facem mai ușor înțeleși. Nu știu dacă pentru că ne e nouă mai ușor să explicam sau se înțelege mai ușor. Probabil că e un amestec din amândouă.

Cip: Realitatea augmentată definește un nou mediu de comunicare audio-vizuală, tridimensional și interactiv. Și atunci, domeniul în care activăm noi e automat unul preponderent vizual și interactiv. Pe de altă parte, pasiunea pentru artele vizuale ne-a adus organic în tipul ăsta de soluție de comunicare vizuală, pe care inițial am experimentat-o în echipă, strict pentru comunicare internă.

 

Cât de greu e să faci cercetare într-un domeniu atât de nou?

Cip: Ăsta este unul dintre principalele motive pentru care am început doctoratul, în speranța că, în viitor, o să putem demara și un proiect de cercetare în realitatea augmentată.

Momentan, avem noroc cu existența CINETic-ului unde, eu în calitate de asistent de cercetare și Augmented Space Agency în calitate de partener, putem contribui la anumite proiecte experimentale și, implicit, la proiecte de cercetare derulate de centru.

Pe de altă parte, avem cercetarea noastră internă, pentru că realitatea augmentată e o tehnologie care evoluează extrem de rapid și noi trebuie să ținem pasul cu ea. Avem în echipă proiecte individuale de cercetare pe câte o anumită componentă.

De exemplu, noul nostru coleg, Florin, a făcut recent un studiu privind feedback-ul de interacțiune prin vibrația telefonului mobil și felul în care poate fi creat un limbaj pornind de aici. Dan cercetează direcții privind design-ul de interacțiune și direcționarea atenției utilizatorului către punctele de interes ale experienței AR.

Toate acestea fac parte din design-ul de experiență, un aspect foarte important pentru noi completat prin diferite direcții de cercetare. Încercăm să dezvoltăm un limbaj cât mai bogat pentru utilizator și să ne adresăm pe cât mai multe canale senzoriale: vizual, auditiv și tactil.

 

Cercetarea se bazează pe reacția utilizatorului?

Sabin: Nu numai. A căutat studii de specialitate, lucrări care au clasificat aceste interacțiuni, tehnologiile disponibile pentru telefoanele mobile. A aflat că există tot felul de dispozitive care îți dau un feedback foarte, foarte divers și bogat.

Apoi, a făcut prototipuri pentru anumite aplicații, a accesat modurile de vibrare ale telefoanelor Android și iOS și a făcut experimente ca să vedem cum se mișcă, să vedem dacă, exersând, putem să folosim cu adevărat acest feature.

 

Ați ajuns la rezultate?

Cip: Momentan avem prototipurile, le implementăm în diverse proiecte și, totodată, încercăm să preluăm feedback din partea utilizatorilor ca apoi să ajungem la niște concluzii ceva mai substanțiale.

 

 

Și asta e doar una din direcții. Eu cercetez partea de producție și felul în care putem aduce motion capture, forme noi de a scana oameni în mișcare, sau inverse kinematics, care-i un tip special de animație interactivă, astfel încât în viitor să dezvoltăm niște personaje virtuale foarte credibile și foarte complexe.

 

Pentru gaming sau…?

Cip: Pentru toate proiectele noastre. Cred că un ghid în realitate augmentată care să te ajute, să îți povestească ce se întâmplă ar fi foarte util. Un ghid urban, de exemplu. Îi digitizăm pe prietenii noștri, Edmond și Alberto de la ARCEN, și le lăsăm mai mult timp pentru partea de management.

 

Ha, ha! Ar fi niște personaje! Ghidul virtual ar reacționa la cuvinte cheie?

Cip: Da, da, exact. Iar o altă direcție pe care o vom cerceta în curând e voice interaction, comenzi vocale.

Sabin: Și uite un exemplu de inverse kinematics: o animație care reacționează la o altă animație. Să zicem că cineva se mișcă în direcția unui zid și, în loc să dea cu nasul de el încontinuu, se oprește cu mâinile în el. Interacționează. Sau îi dai un obiect virtual și întinde mâinile. Chestia asta e o reacție la faptul că s-a apropiat obiectul de el.

 

Treaba asta are chestii presetate sau e pură inteligență artificială?

Cip: E un mixt între chestii presetate și altele care folosesc componentele inteligenței artificiale.

Sabin: Inteligența artificială nu o prea găsești nicăieri într-un program obișnuit. Dar, dacă stai să dezbraci fiecare componentă care arată un comportament inteligent sau care te face să zici: Nu credeam că ar putea face un program chestia asta!, descoperi că sunt doar cinci componente, fiecare își face treaba și iese. Procesul, fiind atât de natural, ajută utilizatorul să se simtă mai în largul lui în interacțiune cu elementele digitale, să fie mai atent și să răspundă la propunerile aplicației.

Cip: Dan cercetează felul în care putem direcționa vizual și auditiv utilizatorul într-o scenă imersivă, ca să ne asigurăm că nu se pierde în spațiul augmentat. Și Sabin are partea lui de cercetare pe componente de back end, adică arhitectura soft-ului pe care îl utilizăm în spatele aplicațiilor.

Sabin: Dacă nu s-a ocupat nimeni de chestia asta am rămas eu să o fac. He, he!

Cip: De fapt, e cel mai capabil dintre noi, se ocupă de cele mai grele părți și mai are câteva direcții de cercetare.

Sabin: Am făcut și chestii pentru interfețe de 2D.

Cip: Adică partea de interacțiune cu utilizatorul, interfața, pe care o putem trata cel mai interesant vizual. Vezi câte face? De la programare de arhitectură de server până la design de interfață interactivă.

 

Se poate ocupa o singură persoană de ambele? Și de back end și de front end?

Cip: Sabin.

 

Dar sunt limbaje diferite, nu?

Sabin: Nu. Ca limbaj de programare e același lucru și e folosită aceeași platformă de programare. Doar că îi spui să facă altceva. Programarea este, în principiu, for general purpose. Faci ce vrei cu ea. Adică, îi spui să facă ceva și, dacă poate, o va face.

Un calculator poate să facă multe lucruri, iar un limbaj de programare universal îi zice calculatorului ce să facă. Într-adevăr, sunt anumite limbaje specializate pentru anumite servere. Dar asta doar pentru că au fost foarte leneși oamenii care le-au construit și nu le-au făcut disponibile și pentru alte medii.

De reținut – tot timpul când vezi o chestie specializată e pentru că alții au fost cam leneși.

 

Practic, voi amestecați programarea, cu design-ul, cu realitatea augmentată, arta digitală și tot felul de alte lucruri. Și cu antreprenoriatul.

Cip: Cam așa, da. Dacă întrebarea e: Ce face un membru al echipei Augmented Space Agency?, răspunsul trebuie să fie: Multe lucruri. Uite, Sabin se ocupă și de management-ul companiei, de partea administrativă.

Sabin: Adică de salarii. E important!

Cip: Bineînțeles că contribuim cu toții la administrarea companiei, dar Sabin are focus-ul cel mai antrenat pentru zona asta, pe lângă ceea ce face cu design-ul arhitecturii de aplicație, programarea efectivă, fie că vorbim de interfață, de server, sau de interacțiuni digitale în spațiul augmentat. Apoi, cercetare și multe alte chestii.

Eu, pe de altă parte, mă ocup de comunicare.

Sabin: Răspunzi la telefoane.

Cip: Răspund la telefoane, e-mailuri, merg la multe întâlniri. Fac cercetarea asta academică care nu ar fi apărut dacă nu exista Augmented Space Agency și multe alte lucruri.

 

 

Mai face cineva chestia asta cu realitate augmentată în România?

Cip: Da, mai sunt. A fost experimentată foarte minimal cu vreo cinci ani înaintea noastră, în București, și nu numai. Bine, forme mult mai simple, pentru că atunci nici tehnologia nu era atât de bogată. Dar majoritatea oamenilor care au început experimentele nu au continuat în această zonă. Au fost niște proiecte punctuale și atât.

Mai sunt câțiva oameni pe care poți să îi numeri pe degetele de la o mână care fac cercetare în zona asta de cinci – șapte ani de zile. Câțiva dintre ei sunt în industria de jocuri video, câțiva în alte tipuri de proiecte și industrii.

De vreo doi ani există și o comunitate, Realities România, care a început să se coaguleze, o comunitate din București din care facem parte și noi, alături de alții care fac realitate augmentată și virtuală.

Studio-urile de realitate virtuală din România sunt mai numeroase. Unul dintre motive e că VR-ul e ușor mai accesibil și, totodată, e o tehnologie care are cam doi ani în avans față de AR. Are o istorie puțin-puțin mai lungă.

Sabin: Bine și, cred că în momentul de față, dacă vorbim de cote de piață, VR-ul e de vreo zece ori mai mare.

 

Presupun că se investește mai mult acolo pentru că e relevant în gaming.

Sabin: Da, atrage foarte mult gaming-ul.

Cip: Momentan.

Sabin: Predicțiile zic că în 2020 or să fie cam egale.

 

Că o să se dezvolte tehnologiile și, astfel, o să își facă loc AR-ul în foarte multe domenii.

Sabin: Da și o să se implice și actorii comerciali foarte-foarte mari, care îl vor împinge foarte mult în față.

Cip: Avantajul e că realitatea augmentată va putea fi aplicată, în viitorul apropiat, într-o varietate de industrii. Din motivul ăsta, predicțiile arată că va fi un domeniu foarte dezvoltat.

 

 

Astea sunt predicții pentru România?

Sabin: La nivel global.

Cip: Pentru România am văzut niște rezultate din 2017 pe industrii digitale și erau niște cifre considerabil mai mici decât în restul lumii, dar în creștere.

 

Voi dezvoltați aplicații și pentru în afara țării, bănuiesc.

Sabin: Da, am avut câteva colaborări externe.

Cip: Chiar acum ne pregătim pentru lansarea unui proiect artistic, dezvoltat în cadrul Sezonului România-Franța. La Odeon, pe 20 aprilie. Un proiect de artă contemporană.

Sabin: Digitizată.

 

O să fie artă performativă. Intuiesc bine?

Cip: Artă performativă în realitate augmentată.

E în colaborare cu niște coregrafi din Franța și cu doi dansatori de la Linotip, care au fost digitizați printr-un sistem de motion capture și pe baza lor au fost create niște avatare. Mișcarea lor e foarte naturală, foarte reală.

Pe scurt, e o colaborare între un studio de coregrafie din Marsilia cu CINETic, care a suplimentat partea de cercetare și a pus la dispoziție atât spațiul, cât și echipamentul necesar, și noi, Augmented Space Agency, care am venit cu dezvoltarea și design-ul aplicației.

 

E deschis publicului larg, nu?

Cip: Da, va fi o aplicație publică. Și evenimentul de pe 20 la fel.

Uite un snip it din aplicație.

 

 

Asta e pe Dâmbovița?

Cip: Nu, e din Marsilia. Am fost acum vreo lună ca să finalizăm proiectul.

 

Cum ați ajuns la colaborarea cu cei de acolo?

Cip: Artiștii din Marsilia au venit în România în căutarea unor parteneri pentru dezvoltarea acestui proiect. Ne-am întâlnit și am reușit să batem palma. Coregrafii au mai colaborat cu cei de la Linotip, un studio de coregrafie și dans contemporan care ține spectacole într-un spațiu din Palatul Universul. Foarte fain. Dansatorii au participat la o sesiune de motion capture în care dansul, coregrafia a fost scanată într-un sistem de captură a mișcării.

Echipa din Franța a avut și doi artiști digitali: unul dintre ei scenograf digital, iar celălalt, artist grafic. Ei au pregătit grafica 3D, iar noi am venit cu tot ce înseamnă design de experiență și interacțiune. Am ajutat cu modul în care este direcționat utilizatorul către aceste secvențe coregrafice și ne-am asigurat că percepe într-un mod corespunzător experiența și că are la îndemână ghidajul necesar, care e implementat în aplicație.

 

App-ul e dependent de locul în care se află utilizatorul?

Cip: Nu, însă noi recomandăm un spațiu urban deschis. Dar bineînțeles că utilizatorii pot să aleagă unde să utilizeze aplicația.

Sabin: E o problemă de percepție, pentru că, dacă am pune avatarele într-un spațiu închis, ar intra și ieși prin pereți.

Cip: Totuși, pentru un artist vizual mai experimental asta s-ar putea să fie o chestie ofertantă. Dar rămâne, desigur, la latitudinea utilizatorilor.

Și în acest caz ne gândim la o viitoare expoziție. Vrem să integrăm niște panouri care vor crea portaluri între București și Marsilia. Iar utilizatorul se va putea mișca în jurul acestor lucrări.

 

 

Și care sunt limitele? Ăsta e un panou și tu interacționezi cu el prin față, deci cum poți să privești în adâncime?

Cip: Totul e 3D. Imaginează-ți că e un portal.

 

Înțeleg, însă numai cu ajutorul telefonului mobil nu prea poți intra în portal.

Cip: În cazul ăsta nu poți, e ca și cum te-ai uita pe o fereastră. Poți privi 180° grade de jur împrejur.

Vom adăuga în următorul update, împreună cu partenerii din Franța, un album cu artă digitală cu o prezentare mai poetică în care vei putea așeza, în miniatură, aceste personaje.

 

Aplicația va funcționa în oglindă? Adică în Marsilia va fi fereastra către București și invers?

Cip: Da, exact.

 

Foarte tare. E un fel de înfrățire… Înfrățire prin tehnologie.

Augmented Space Agency: Yeaaah!

 

augmented space explorers

Some augmented reality infusion at #untold #BTHub#facebookARstudio #augmentedreality #augmentedspaceagency

Publicată de Augmented Space Agency pe Duminică, 6 august 2017