Întrebări despre sau pentru mânz? Îl găsești la adresa de e-mail contact@manzmic.ro sau pe canalele de social media:

Anturaj cu… Astronaut KRU

2 ianuarie. 2019. Timișoara. După petrecere. Acasă la băieții din Deva. Astronauții. Astronaut KRU. Doi dintre ei. DJ Burner Greene și VJ Bozilla. Sau Tudor și Boz. Am povestit o grămadă despre cultura petrecerilor underground și despre ce fac, de vreo 11 ani, astronauții cu ea. Și pe unde. Despre entertainment în România și: muzică, comunitate, visuals, corturi pentru evenimente outdoor, venues, PR, expunere, concurență, colaborare, creștere, calitate, public de-al locului, public străin, dezvoltare locală, Timișoara, capitală culturală, free parties, resurse, astronautul, astronauții.

I-am întrebat și ceva ce mă sâcâia de multă vreme:

 

Sursă foto: Astronaut Kru

 

Poate crește cultura asta fără resurse externe? Chiar se strică underground-ul prin colaborări cu instituții sau branduri?

Tudor: Da, poate să crească, dar până la un punct. Ca să evolueze are nevoie de susținere din partea unor surse externe și, în cazul ăsta, e de preferat să fie instituții culturale. Brand-urile consacrate au tendința să își impună imaginea peste cea a evenimentului, iar în felul ăsta diluează mesajul artistic în favoarea consumului, ceea ce intră în contradicție cu mentalitatea de: raver, underground, arts, people.

La începutul anilor 2000, în zona de vest a României, muzica electronică începuse să meargă într-o direcție foarte faină. Totul a culminat cu TMBase, un festival care se ținea într-un spațiu industrial urban cu multe camere în care găseai tot felul de muzici, de la chill out la house, breaks, live electronica, drum and bass, hard techno. Scena românească era în plină dezvoltare și, totodată, erau multe talente locale prezente pe scena festivalului.

După o vreme, au început să fie companiile mari interesate de evenimentele de acest gen și-au fost tot mai puține trupe și producători locali și tot mai mulți artiști străini. La cererea sponsorilor, probabil.

 

A cam stricat asocierea cu un brand comercial?

Tudor: A fost bine că s-au întâmplat evenimente atât de mari, dar pe termen lung nu a dat roade. Adică, mișcarea artistică locală nu a prea avut de câștigat de pe urma acestui gen de asociere.

Artwork-ul de pe afiș a fost împins mai jos ca să încapă verdele brand-ului și tagline-ul Nume-brand-de-bere prezintă… . Nu mai era în zona underground-ului, așa cum începuse, era deja în mainstream cu nume de underground. O rețetă bună, românească, pe care politicile de companie au transformat-o într-o rețetă internațională.

 

Încercarea de a aduce underground-ul în mainstream nu trebuie să fie neapărat un lucru rău.

Tudor: Așa este, dar underground-ul nu trebuie adus cu totul. Din underground trebuie luate idei și inspirație. Și duse în mainstream. Pentru că dacă le dai oamenilor tot underground-ul dintr-o dată… își poate pierde savoarea și devine ceva mecanic, o mașinărie fără viață.

 

Sursă foto: Astronaut Kru

 

Există public pentru care poți să dai cu muzici grele de la începutul serii?

Boz: Păi, alaltăieri seară, de anul nou. Alaltăieri seară a fost o petrecere cu anumiți consumatori de muzică de prin Timișoara și zona aferentă. Mai erau bucăți din gașca de prieteni de la Deva amatori, de ani de zile, de… toate muzicile. Și a fost gradual, nimic prea brusc. Adică dnb-ul a început pe la 4:00, când a terminat Tudor cu mash up-ul. Și nici atunci n-a fost nimic de genul… drujbe.

Nu e OK să confunzi underground-ul cu ceva dat foarte tare, cu scandal sau cu haos. E o experiență. Experiența începe atunci când te duci, bei ceva, povestești, mai dai din picior puțin. Hai să vedem, ce găsim, pe cine întâlnim. Și apoi te duce tot mai departe.

 

Uite, la after party-ul de anul nou mi se părea exagerat.

Boz: Eu i-am zis să dea mai tare. Piesele pe care le-a pus erau foarte frumoase. Eu rar mișc piciorul în locul ăla. Dacă te duci la o petrecere și stai două ceasuri în fața sistemului, e în regulă să bubuie, dar să nu fie deranjant, adică să te poți duce afară la o țigară, să te întorci și să fie OK. Încă să simți că-i cu BONUS, dar nu deranjant.

Tudor: Asta e diferența între indoor și outdoor. E o mare diferență între monitoarele de studio, căști și sistem. În studio poate să sune impecabil, WOOOW!, super curat, dar pe sistem poate să nu.

 

E o îmbinare de factori care dau succesul unui eveniment?

Boz: Da, clar. Ai nevoie și de susținerea celor care fac petreceri și împing, să zicem, cultura în față. Haideți oameni că facem un concept. Uite aici, visualuri uriașe. E o chestie. Aceleași piese pe care le asculți acasă sau în mașină, până la urmă, dar prezentate într-o altă experiență.

 

Astronaut Kru Visuals 2016 2017

BiG thanks for the massive support , 4000 strong ! <3 All kru

Publicată de Astronaut KRU Soundsystem pe Sâmbătă, 14 octombrie 2017

Sursă video: Astronaut Kru

 

Putem aduce absolut orice e nevoie din punct de vedere tehnic ca să se întâmple chestia respectivă, dar în partea aialaltă e greu. E greu să ne exprimăm în partea aia de PR, pentru că nu suntem genul.

 

Practic, voi aveți comunitatea voastră închegată și ăia vin, nu?

Boz: Exact. Adică, avem garanția că vin cei din core. 100-200 de oameni care niciodată n-or să lipsească. Și ne bazăm pe ei.

 

Ăștia sunt o părticică din… mai mulți un pic.

Boz: Da. E, într-adevăr, o mică comunitate. Însă, educația în zona asta e foarte anevoioasă. Durează ani de zile să îi convingi pe oameni să vină constant.

 

Trebuie să explici de ce e relevantă muzica asta, în primul rând.

Boz: Și aia, dar depinde și de cât de des iese omul în oraș, adică dacă iese în fiecare weekend, dacă se duce și consumă nu știu ce muzică se pune pe la birturi. Să zicem că merge la birturi foarte drăguțe, bea vin, îi place muzică chill.

Tudor: Nu neapărat, muzica se explică de la sine, fiecare percepe mesajul la un moment dat. Tot ce putem face noi e să pregătim locul și calitatea evenimentului, să facem din petrecere o experiență pentru cei care participă.

 

Sursă foto: Astronaut Kru

 

Ar veni public care preferă muzică mai liniștită la drum and bass? Eu nu cred.

Boz: Depinde cum împachetezi toată chestia.

Tudor: Dacă faci din seara respectivă un show mișto pe drum n bass, cu siguranță vin câțiva și din alte zone muzicale. Unii vor doar să vadă show-ul, iar muzica e un suport pentru lumini, vizualuri și… totul e bine și pentru ei.

Boz: Trebuie atrași anumiți oameni în anumite momente, în funcție de mesajul sau exprimarea artistică pe care vrei să o dai mai departe. La tek nu mi se pare OK să dau share la eveniment la o categorie de public care știu clar că gustă total altceva. Și e o grămadă de public care zice: Vrem să fie drăguț, să bem și să nu ne deranjeze foarte tare sunetul.

Tot învățăm despre public. De multă vreme.

 

Păi, cred că e fundamental. Publicul e o piesă mare din tot puzzle-ul ăsta al organizării de evenimente.

Boz: În Ibiza am observat ceva frumos, o înțelegere între promoteri și oamenii care fac petrecerile. În Ibiza, băieții stau jos la începutul fiecărui sezon, sau înainte de începerea sezonului când e închis, și zic: Bun, voi aveți întotdeauna luni seara, în Amnesia, techno, că aia e seara de techno. Celelalte cluburi nu fac niciodată lunea seara de techno, celelalte cluburi fac marți, miercuri, joi sau vineri.

 

E un fel de gentleman’s agreement între ei, nu?

Boz: Da, pentru că publicul de techno trebuie să meargă undeva în fiecare seară, nu contează că eu, sau tu, sau ăla sau ălalalt îi oferă. Taxiurile sunt la fel acolo, infrastructura, tot ce folosesc oamenii, turiștii, sunt exact aceleași servicii.

Ție îți e garantat că luni vin la tine pentru că tu ești cel mai mare. Tu îi aduci, tu faci turul la techno. Apoi îi preluăm noi în serile următoare. Și e la fel cu toate celelalte genuri muzicale. Fiecare cu seara lui.

 

Sursă foto: Astronaut Kru

 

Colaborează toți.

Boz: Da și fiecare club are garantată o seară în care vine banul și totul e OK. Așa poate fi menținută și diversitatea. Și e un sezon întreg. Adică, în fiecare seară, dacă vrei să mergi la petreceri, toate cluburile sunt deschise. Dar fiecare îți oferă altceva.

 

Foarte tare. În România se întâmplă asta sau e o competiție continuă?

Boz: Nu cred că e competiție, mai mult mâncătorie.

 

În ce sens?

Boz: De genul: Las că vin la mine toți 3000 de oameni sâmbătă seara, nu îmi pasă de ceilalți cu venue-urile lor. Când, de fapt, ar trebui să zici: Știi ce, nu împing eu evenimentul meu atât de mult ca să îmi vină ăia 3000 și să îl las pe celălalt descoperit.

Ideea e că sunt sigur că orice loc poate să își mențină niște costuri de operare și cu un public mai restrâns. Trebuie să te înțelegi cu vecinul și să zici: Uite, faci tu vinerea și fac eu sâmbăta. Să zicem că avem un fond de 1500 de petrecareți. Deci, la tine vin ăia 1000 care ies vineri (sigur) și, dintre ei, vreo 300 pot să se ducă și sâmbătă la tine, dar sigur vin și la mine (tot sâmbătă) vreo 700. Și astfel, putem să ne planificam evenimentul fiecare și știm că toți facem față în activitate.

 

Cred că o chestie din asta ar ajuta toată comunitatea și ar deveni mai viu spațiul urban.

Boz: Entertainment-ul e o chestie foarte, foarte bănoasă, dar trebuie să fii foarte atent la alegerile pe care le faci. Dacă toată lumea se înțelege și toți consideră că avem un scop comun, ne distrăm. Ne distrăăăm!

Dar, trebuie să și gândim strategic (genul ăla de cinci zile ale săptămânii). Trebuie să fie totul confortabil și în regulă pentru toată lumea.

Trebuie să stăm și să investim în locurile în care le oferim oamenilor asta, pentru că e o chestie constantă. Să schimbăm sisteme de sunet, scule, să izolăm, să vopsim, să schimbăm decorul. Sunt niște lucruri care, pur și simplu, trebuie făcute ca să ții oamenii cât de cât interesați de ceea ce faci.

 

Sursă foto: Astronaut Kru

 

Am înțeles că a început să apară și public străin la petrecerile făcute de voi. Bănuiesc că nu e neapărat public străin care călătorește încoace după muzică, ci unul care ajunge întâmplător, dar are șanse să devină parte din publicul fidel.

Boz: Da. Am avut o gașcă de trei – patru englezi care au venit la intrarea în venue și au întrebat: Mno, ce se întâmplă aici în seara asta? Tek. OK. Nu îți dăm banii, lasă-ne să intrăm înăuntru să vedem despre ce e vorba. Și apoi, imediat au venit și au zis: Mno, hai că merem până la bancomat. Îți dau 5 lire că nu mai am mărunți, dar dă-mi brățara de acces, mă duc repede până la bancomat și mă întorc. Au revenit și-au stat până la dimineață.

E o chestie foarte importantă că ăia trei – patru s-au distrat. E pur și simplu un grup de oameni și e important să poată să zică că a fost fain. Pentru că avioanele îs ce îs. Știi? Oricând poți să vii aici și devine capitală culturală în doi ani. E important să arăți că exiști și să oferi ceva de calitate.

Industria de entertainment în România, din punctul meu de vedere, e încă într-o stare foarte incipientă.

Dar, în timp, cu răbdare… Nu ne grăbim.

 

Care e treaba cu free party-urile?

Boz: E fain. Nu vreau niciodată să lăsăm free party-urile. Free party-urile sunt ceva foarte important pentru noi.

 

Ce înseamnă?

Boz: Free party e party gratis. Tu vii acolo, nu plătești intrare, absolut nimic, poți să vii cu băutură de acasă, cu mâncare de acasă. Iar petrecerile astea le ținem numai în natură.

 

 

Sursă foto: Astronaut Kru

 

Și cum susțineți chestia asta?

Boz: Din bar. Și din munca noastră. Free party-urile sunt cele mai frumoase pentru public, care se poate manifesta fix cum vrea. Afară, în natură, pe malul Streiului, unde nu plătim nimic, mergem, punem boxele și… îi dăm să sară.

 

Sursă foto: Astronaut Kru

 

Păi și energie electrică?

Boz: Avem generator. Trei dube pline cu chestii.

 

Nu v-ar ajuta o colaborare cu un finanțator sau sponsor pentru genul ăsta de eveniment?

Boz: Niciodată nu am cere bani pentru un free party. Free party e ceva ce vrem să facem noi cu puterile noastre, să ne putem porcăi și să facem fix ce vrem. E și satisfacția că faci ceva din resursele tale proprii. Ne descurcăm.

 

Și cât de des faceți din astea?

Boz: Nu știu, minim 5 pe an, poate. În 2017, am avut în total 104 evenimente pe calendar, calculate. Două pe săptămână. De fapt, tot weekend-ul plus încă o zi. Și Electric-ul a durat opt zile. Ăla e calculat ca un eveniment. N-am stat locului deloc în 2017.

 

Mi se pare enorm de multă muncă.

Boz: Anul ăsta care a trecut a trebuit să o lăsăm puțin mai moale pentru că am obosit și mai intervin și alte chestii, responsabilități d-ale noastre dar, cât de cât, a fost bine.

 

Puteți să trăiți din munca asta?

Boz: Reușim să facem investiții în echipamente, să reparăm ce se mai strică, dar până la trăit din asta mai e mult.

Tudor: Încă nu, dar facem progrese. E o muncă cinstită și foarte plăcută, dar în piață e o nișă care mai are încă nevoie de ajustări și efort ca să funcționeze bine.

 

Ați făcut și în Timișoara free parties?

Boz: Cea mai veche petrecere Astronaut Kru a fost chiar în Timișoara, undeva lângă Bega. Încă o organizăm, pe câmp, pe unde găsim locație. E Blahna. Anul ăsta a fost a zecea ediție. În jur de luna mai – iunie, free party, afară.

Ultimele trei au fost în cort. Am cumpărat cel mai bun cort strech posibil de pe planetă, din Africa de Sud, a venit cu vaporul, cu o dubă, cu toate componentele, exact ca la IKEA, deci dacă îți mai rămâne vreo piesă nefolosită, înseamnă că ceva nu ai făcut bine.

 

Sursă foto: Astronaut Kru

 

Acoperă 380 de metri pătrați și intră în el undeva la 350 de oameni când se înghesuie puțin. Aia e altă chestie că am vrea să mai cumpărăm niște stâlpi exteriori ca să ridicăm și colțurile de jos ale cortului și să fie spațiu deschis. Mai costă 6000 de euro stâlpii ăia.

A fost un super-super challenge doi ani de zile până ne-am obișnuit cu el și cu câtă vreme ne lua să montăm, să demontăm. Țărușii în care îl prinzi au un metru 20 și-s de oțel, tre să îi bați cu barosul, prelata are 400 de kile.

 

Sursă foto: Freenetik party

Și voi singuri faceți chestia asta?

Boz: Da, noi. Le facem pe toate. Construim, ridicăm toate alea. Acum am ajuns la 4 ore de instalare, pe manual. Îi fain. Nu mai mergem la sală. S-a adăugat o complexitate total nouă, de logistică, pentru că are o tonă și patru sute. Și tot timpul trebuie să fim pregătiți de „barosăneală”.

Tudor: Anul ăsta avem în plan niște evenimente în care să folosim cortul cu producții de scenă foarte frumoase. Adică, ai intrat sub cupolă și… Whoaaa! Să ți se facă ochii atâta și să zici: Mie aici îmi place. Nu știu ce muzică e asta, dar hai să mai stăm că-i fain!

 

Sursă foto: Astronaut Kru

 

Facem proiecții pe tavan. Proiectoarele sunt puse în tot felul de poziții ca să iasă efectele astea.

 

Nu am mai văzut așa ceva. Mai face cineva?

Boz: Nu știm sigur.

 

Sursă foto: Freenetik party

 

E super. E o experiență întreagă, complexă. Se activează mai multe simțuri. Asta e ideea, nu?

Boz: Da, da. Și, de fiecare dată, încercăm să facem altceva și acoperim tot mai mult, punem alte visualuri, încercăm să le punem în alte locuri, să montăm proiectoarele pe stâlpi ca să fie altă acoperire. Mno. Îi cute.

 

Sursă video: Astronaut Kru

 

Boz: Astronauții și visualurile apar când pun colegii muzică. Dacă pune cineva din Astronaut Kru apar și alea.

 

Sursă foto: Astronaut Kru

 

Boz: Asta-i o construcție de la un Tekover. E făcută din polistiren.

 

Sursă foto: Astronaut Kru

 

Tudor: Uite, apropo de chestia asta, când gândim și integrăm totul într-o producție specială, atunci chiar poți să zici așa-i numai la noi.

 

Sursă foto: Freenetik party

 

Kukilla la costum?

Boz: Da, da, da! A venit de la nuntă colegu’. De la nuntă, direct. Ca să pună muzică.

 

Sursă foto: Freenetik party

 

Sursă foto: Astronaut Kru

 

Boz: Mașina e făcută de LUX și VikVoid. A mai fost înainte desenată de LUX și Chill. Acum arată altfel. Cu mistreți.

Uite porcii:

 

Sursă foto: Astronaut Kru

.Îmi place cum ia astronautul tot felul de ipostaze. Chiar așa, care e faza cu astronauții?

Tudor: Eu am vrut să îi zic Cosmonaut Kru, dar am cercetat și am descoperit că e folosit de alții. Așa că am zis Astronaut Kru.

 

Sursă foto: Astronaut Kru

Aha. Sună mai tare Astronaut. Și cum a apărut?

Tudor: Începusem o serie de petreceri într-o cafenea din Deva. De fapt, eu mi-am luat niște scule, puneam muzică acasă, iar un amic m-a chemat: Bă, hai la mine vineri seara să pui acolo muzică.

Mergeam cu boxele de acasă și puneam muzică din spatele barului. Apoi, a venit și Kuki și am început o serie de mini-petreceri. Și-au început să vină oameni. Stăteau ce stăteau, dansau și am zis: Băi, hai să facem un pic mai mare! Am închiriat niște boxe mai puternice și am zis: Hai să invităm și alți DJ!  OK. Dar ce scriem pe afiș? Aveam numele DJ-ilor și toți făceau parte din câte un crew.

Am zis că și nouă ne-ar trebui un nume de crew. Și așa, mi-a venit într-o seară: Ahaaa! Astronaut Kru. E vorba de spațiu, de călătorie (mai mult interioară), de accesarea cosmosului din interior prin muzică și dans. Ne-a plăcut și am zis că:

Ăsta e! După care a apărut logo-ul, astronautul cu steagul.

 

 

Boz: Dar nu e numai unul singur, sunt trei astronauți în logo-ul original. Schema originală e cu alb, roșu și negru.

 

Cum îl cheamă pe artistul care a desenat logo-ul?

Tudor: Andrei Jindiceanu.

 

Sursă foto: Astronaut Kru

 

Și declinările de la logo cu ce au legătură? De exemplu, ăla cu călugărița.

Boz: Cu diferite momente ale anului sau diferite stări de spirit ale noastre. Am zis: Hai, fă-ne, colegu’, unul pentru Crăciun, fă-ne, colegu’, unul pentru Iepuraș, unul cu cornițe, cu verde de primăvară, spring. Vezi? Spring. Arcuri. Uite, de primăvară. Ce drăguț! Ca să ne mai schimbăm pozele de profil de pe canale și tot felul. Acum, a avut colegul, LUX, task să facă un astronaut bebeluș, în ideea că a născut colega noastră Shroome:

 

Sursă foto: Astronaut Kru

 

Foarte tare. Diversitate. Bine, colegu’!

Tudor: De care ai întrebat? De ăla cu măicuța? Ioana (Maică-ta), colega noastră, prietena lui LUX, s-a mascat la un Halloween în călugăriță cu două pistoale. Deghizată așa, ca și cum ar jefui.

 

Sursă foto: Astronaut Kru

 

Boz: Jafmaica. Jafmaică-ta.

 

Zici colegă pentru că pune și ea muzică cu voi?

Boz: Da, ea pune house, techno, tek, hip-hop. Ce vrea. Îi Maică-ta.

 

Sursă foto: Astronaut Kru

 

Organizați evenimente și în alte orașe din România sau din alte țări?

Tudor: Am participat la mai multe evenimente din Europa, dar nu le-am organizat noi. În țară, multe de tot, dar noi ne ocupăm de organizare la noi în ogradă, la Deva, și seria Tekover la Timișoara. Ce e în afara zonei, sunt colaborări.

Boz: E destul de greu. Tot timpul trebuie să stai să analizezi. Aici, acasă, e destul de confortabil. Dacă mergi în altă parte și începi să te gândești la chirii, la ce e de cărat, sunt alte cheltuieli.

E vorba și despre public. Poate venue-ul promovează foarte bine evenimentul, dar nu are publicul care să înțeleagă ce facem noi. Migrația dintr-un oraș în altul e și mai greoaie tocmai din motivul ăsta.

Și na, sunt 11 ani. 11 ani de zile de când facem chestia asta. Am umblat foarte mult prin țară peste tot. Apar pretenții. Bă merem? Hai să vedem. Punem întrebări. Există un pic de prudență. Din start când zice cineva: petrecere la București, noi zicem: Mmm, stai să aflăm mai multe despre asta. Întotdeauna sună extraordinar, dar e greu să te mobilizezi, să duci o grămadă de echipament. Suflăm în iaurt, că ne-am cam ars cu ciorba.

 

Adică nu faceți compromisuri când vine vorba de calitatea unui eveniment. Păstrați niște standarde.

Boz: Păi, trebuie. Ne-am obișnuit să fim toți, să stăm și povestim cu lumea care vine la petrecere până când se face (minim) 8:00 dimineața. Ne place foarte mult să petrecem. Și, ca să dai afară din tine totul, e important să știi că sunt acolo colegii. E familia, vreo douăzeci de oameni care se plimbă pe acolo, se activează și îi activează și pe ceilalți.

 

Sursă foto: Astronaut Kru

 

Tudor: Pe cât putem, da. Adevărul e că am făcut câteva sute de petreceri, în familie.