Întrebări despre sau pentru mânz? Îl găsești la adresa de e-mail contact@manzmic.ro sau pe canalele de social media:

Despre Balta. Sau ce fac studenții când ajung la sat

Am o prietenă care tot zice că, deși sună a clișeu, „România chiar s-a născut la sat” și că, în ciuda nesfârșitelor noastre tentative de a-l păstra nealterat, ca într-o vitrină, satul românesc, cu toate autenticitățile sale, trebuie să își regăsească menirea și tot el, prin valorificare, are șanse mari să devină una dintre cele mai importante resurse naționale de dezvoltare durabilă.

 

Sursă foto: Arhitectura GPMh

Altă chestie pe care o zice e că „România a avut dintotdeauna o legătură specială cu natura.” Mediul înconjurător a modelat arhitectura, modul de viață, tradițiile și obiceiurile păstrate cu sfințenie de către săteni, care au ajuns să construiască, să gândească și să trăiască în armonie cu ea.

Eu, la rându-mi, tot zic, într-o voce cu Bianca, prietena mea, că satul nu ar trebui să rămână încremenit în timp pentru a-și aștepta vizitatorii ocazionali, ci are nevoie să se dezvolte în permanență, însă fără să-i fie afectate identitatea, structura sau naturalețea.

Iar pentru o dezvoltare durabilă de care să se bucure și generațiile din prezent și cele viitoare, e nevoie de un echilibru între tradiție și modernitate, între păstrarea intactă a elementelor ce țin de natură sau de patrimoniul cultural și adaptarea lor la nevoile actuale ale locuitorilor satului.

Cam așa ceva încearcă să pună în mișcare prietena asta a mea, într-un mic sat din județul Mehedinți. În Balta.

 

Sursă foto: Arhitectura GPMh

Vară de vară, face gașcă mare de studenți pe care îi invită, timp de două săptămâni, să experimenteze viața la sat și să vadă pe viu cum se pupă arhitectura cu restaurarea monumentelor istorice, cu marketing-ul și comunicarea, managementul cultural, antropologia și sociologia, într-un spațiu care încă abundă de minunății naturale și culturale ce-ar trebui de îndată identificate, salvate de la degradare și apoi puse sub reflectoare.

 

 

Visul ei cel mare e „să pună câteva cărămizi” în valorificarea unei bucăți de istorie culturală reprezentativă pentru Mehedinți, dacă nu chiar pentru toată țara.

Și nu o face oricum, ci strategic, luând în calcul toate componentele satului (oameni, locuri, natură, arhitectură) și toate științele care pot avea un impact real asupra dezvoltării sustenabile a spațiului și a comunității formate în jurul său. Și-apoi le îmbină. Adică, un fel de mix and match între resurse, idei, abilități și oportunități.

 

a

Sursă foto: Arhitectura GPMh

Trebuie să recunosc că, deși nu mai sunt student, m-am entuziasmat atât de tare încât mă gândesc serios să mă bag și eu anul ăsta. Parcă, parcă n-ar strica niște cultură cu natură și cu tot ce are mai bun de dat un mic colț de Românie rurală.

Românie de la sat.

mânz mic